luni, 16 ianuarie 2017

Zaragoza, locul potrivit pentru un Revelion deosebit


Artificii de Anul Nou
Sunt anumite destinații care sunt cunoscute ca fiind ideale pentru a petrece vacanţe cu specific: - de vară, - culturale, - la munte, - la mare, - sărbători de iarnă etc. În egală măsură, există şi multe destinaţii atipice pe care nu le poţi încadra într-o anumită categorie, însă care transforma călătoriile noastre în evenimente unice. Ele pot face parte din mai multe categorii fără să aparţină uneia anume.

Un astfel de loc este ZARAGOZA, Spania. Acest oraş poate fi vizitat oricând: primavara, vara, toamna, iarna. Are istorie, are personalitaţi, are peisaje frumoase. Nu este una din destinaţiile de top printre împătimiţii de călătorii, însa are oameni speciali, obiceiuri frumoase, locuri sfinte şi UNICITATE. Din punctul meu de vedere, aceasta ultima calitate este cea mai importantă pentru un loc ce MERITĂ VIZITAT măcar o dată în viață.

Anul Nou la Zaragoza

Basilica de Nuestra Senora del Pilar
Am ales ca prilej pentru vizitarea orașului Zaragoza Revelionul din 2011. Am petrecut patru zile plăcute, interesante și unice aici, între 29 decembrie 2011 și 1 ianuarie 2012).

Am rezervat bilete cu ceva timp înainte la Wizz Air (circa o lună şi jumătate). Tariful pentru două persoane, dus-întors a fost 900 de lei. Nu cu mult înainte de plecare, cam cu două săptămâni înainte, ne-am hotărât și asupra hotelulului la care aveam să ne petrecem nopțile - Hotel Paris Centro - un hotel foarte aproape de centrul Zaragozei, intim, plăcut şi care poarta amprenta personalitaţii locului.


Hotel Paris Centro
Un mic cadou de bun-venit
Şederea noastră a fost plăcută la acest hotel de pe San Pablo. Recomand înnoptarea aici, dacă doriţi să simţiţi o atmosferă tipic aragoneză. Receptionerii au fost drăguri şi am putut comunica uşor în limba engleză.

Capitala Aragonului are puţin din fiecare element care defineşte metropolele turistice: istorie, tradiţie, cultura, arta, dar şi modernitate. Este un oraş vechi care datează de pe vremea împăratului roman Augustus, dar care are rădacini în vremuri mult mai îndepartate, Zaragoza lasă la vedere, cu multă mândrie ruinele romane, influenţele stăpânirii arabe, dar şi elementele specifice spaniole care se completează cu amprentele lăsată de evreii care au trăit aici.

Biserica San Juann de Panetes - Zaragoza
Contactul cu Zaragoza a început într-o seară de joi, cu Plaza del Pilar. Plină de viaţă, datorită atmosferei de sărbătoare ce amintea de Crăciunul care tocmai trecuse, dar care anunţa apropierea Anului Nou, piaţa din centrul Zaragozei era foarte animată. O frumoasă scenetă specifică spaniolilor catolici cu Naşterea lui Iisus ne-a întâmpinat, un târg drăguț cu produse tradiționale ne-a furat privirile. După o scurtă paseo (plimbare în spaniolă) printre micile standuri ale comercianților, am ajuns la impunătoarea Basilica de Nuestra Senora del Pilar - cel mai important obiectiv turistic din Zaragoza. Deși era seară și intuneric, nu am avut cum să nu observ minunata clădire care domină întreaga piața și nu numai.

Atmosfera de sărbatoare de iarnă de afară am regăsit-o și în interiorul basilicii unde se auzeau frumoase cântece despre nașterea Domnului, sub privirile blande ale statuii ce o reprezinta pe Virgen del Pilar, alături de alte scene ce reprezentau istoria monumentului. După câteva zeci de minute petrecute în liniștea, am părăsit bazilica, deoarece ora era destul de înaintată, promitându-ne că vom reveni pentru a ne încărca și cu mai multă energie pozitivă. Prima seară s-a încheiat cu cina la una din tereasele centrale din Plaza del Pilar, unde ne-am încăzit cu un vino de la casa roșu. Nu trebuie ratat sub nicio formă vinul casei în locarurile spaniole, întrucât este deosebit și complează tabloul acestei cetăți spaniole.

Francisco de Goya y Lucientes, idolul capitalei Aragonului

Goya contemplă Plaza şi Basilica del Pilar
A doua zi la Zargoza, a început cu un mic-dejun delicios și hrănitor la hotelul nostru, din care ne-am luat rezerva de energie pentru a face față zilei de 30 ianuarie, în care aveam planificată o vizită la  Museo Goya - Ibercaja Collection, de pe Calle Espoz y Mina, numărul 23, din Zaragoza. Acest muzeu este dedicat celebrului artist plastic Francisco de Goya, renumit pentru stilul unic al picturilor și al gravurilor sale satirice. Întregul oraș poartă amprenta acestui om remarcabil care vecheazi piața centrală cu privirea lui unică.
Museo de Zaragoza

Mie mi se pare că acest om de geniu a ridicat gravura la rang de artă, făcând din ele o reflecție fidelă, și unică a vremurilor de atunci, actuale și acum. Eu văd în Goya, un fel de Caragiale al gravurilor.

Tariful pentru vizitarea muzeului este 2 euro de persoană, fără ghid și 3 euro cu ghid. Pe timp de iarnă, între lunile noiembrie și martie (până la data de 20 martie) orarul de vizitare este între 10:00 am și 20:00 pm. Spaniolii au în această perioadă o pauză (siesta) între orele 14:00 și 16:30.
În sezonul, estival care începe de la 20 martie și ține până la 31 octmbrie, muzeul se vizitează tot între orele 10:00 și 20:00, însă fără acea pauză de siesta.
Gravra mea preferată a lui Goya


În zilele de duminică și luni, programul de vizitare este mult mai scurt, acesta fiind între 10:00 și 14:00.

Muzeul este închis în zilele de 25 decembrie, 1 ianuarie și 6 ianuarie.

În zilele de 29 ianuarie (de ziua Sfântului Valeriu), în 5 martie (Cincomarzada), 23 aprilie (Sfântul Gheorghe), 18 mai (Ziua Muzeului) și în toate duminicile din a doua săptămână a lunii intrarea la muzeu este gratuită.

Prânz cu noroc

După vizita la muzeu am luat masa într-un restaurant drăguț unde am degustat mâncăruri tipice fără să cunoaștem prea mult felurile de mâncare specifice zonei. Mâncarea am comandat-o la nimereală, deoarece nu prea am înțeles mare lucru din meniu (nu aveau versiune în engleză sau altă limbă de circulație), însă s-a dovedit o alegere bună.

Prima dată când am intrat într-un local spaniol, care nu este aflat într-o zonă turistică, ne-a lovit o imagine nu prea obișnuită. Pe podea zăceau șervețele care dădeau o notă aparent neîngrijită restaurantului. Ulterior am aflat, că acele șervețele erau intenționat scăpate pe jos, deoarece ilustrau faptul că localul este unul cu mulți clienți, prin uramare este considerat bun. Un local prea ordonat, fără dezordine duce la ideea că pragul nu-i este călcat de prea multă lume.

Această ipoteză s-a confirmat, întrucât am mâncat bine și ne-am săturat la un tarif accesibil. O masă pentru două persoane ne-a dus undeva la 20 de euro. La acest prânz am degustat un somon la grătar delicios cu două feluri de salată: salată de verdeţuri şi o salată de vinete în care se simţea ceva peşte (cred că ton - nu sunt foarte sigură).
A fost o combinaţie la care nu m-am gândit că o să-mi placă, însă totul a fost gustos. Porţiile au fost foarte mari şi aproape că era să nu putem mânca tot. Am făcut totuşi un efort, pentru a nu supăra bucătarul.

Seara am rezerva-o întâlnirii unor persoane dragi din familie pe care nu le mai văzuserăm de mult timp. După ce ne-am plimbat prin centrul aglomerat și am depănat amintiri, ni s-a făcut din nou foame. Cina am luat-o departe de centrul orașului. A fost o seară plăcută în care am degustat niște delicioase costițe la grătar cu nelipsita salată alături și vin roșu.

Vizită la palatul Aljafeira

Palatul Aljafeira
În ziua de 31, am vizitat palatul islamic medieval Aljafeira, situat pe Calle del los Disputados. Am mers pe jos, deoarece distanța nu este mare. Din Calle San Pablo, unde era hotelul sunt circa 10 minute de mers cu piciorul.
Cei care vor să ajungă totuși cu autobuzul trebuie să știe că pe aici trec liniile de transport public 21, 32, 33, 32, 36, 51 și 52.

Înainte de a intra în palat este o frumoasă grădină de măslini transformată în parc în care ne-am tras sufletul atât la intrare cât și la ieșire.
Palatul se vizitează gratuit. Cu toate acestea la intrare am fost întâmpnați de un personal drăguț și binevoitor, care ne-a oferit câteva informații despre locul în care ne aflam, pliante cu planul palatului și ne-a înregistrat țara din care provenim. De la ei am aflat ca în acel an (2011) au mai vizitat Aljafeira doar doi români. Ne-au mulţumit şi ne-au lăsat să admirăm frumuseţea arhitecturală cu puternice influenţe orientale ale acelui loc. Până acum nu am mai văzut astfel de construcţii orientale, deci pentru mine a fost cu siguranţă altceva. Tot acolo, am văzut pentru prima oară, într-o grădină interioară portocali, cu portocale coapte, gata de mâncat.
Portocali, în grădina interioară a Palatului Aljafeira


După vizita palatului, am vizitat parcurile din apropiere, iar apoi ne-am reîntors în centrul istoric. De acolo am continuat cu plimbări prin partea nouă a oraşului care se găseşte pe cealaltă parte a fluviului Ebru, singurul fluviu din Spania care la vărsarea în mare prezintă o deltă şi nu un estuar.

Am traversat Ebru pentru a ajunge la Turnul de Apă, loc care se numără printre obiectivele turistice ale Zaragozei. Nu am mai ajuns, deoarece este destul de mult de mers pe jos şi seara se apropia cu paşi repezi. Am făcut o oprire la un centru comercial din zonă, pentru cumpărături. Tot aici ne-am luat și cina și ne-am îndreptat către hotel, dar nu înainte de a mai face o oprire la Basilica de Nuestra Senora del Pilar, din piața centrală, pentru a ne regăsi puțin din pacea interioară.

Şampanie şi 12 boabe de struguri 


Primele secunde din 2012
Am făcut cumpărături pentru sărbătorirea Anului Nou. Dintre acestea nu au lipsit şampania şi stugurii. Prin aceste locuri există obiceiul ca la prima bătaie a ceasului din noul an să mănânci 12 boabe de struguri, pentru a avea noroc tot anul. Am zis să încercăm şi noi aceast obicei, măcar odată.
Ne-am retras să ne odihnim puţin. Cu câteva minunte înainte de miezul nopţii ne-am îndreptat către Plaza del Pilar să intrăm în noul an. Am avut parte de o surpiză plăcută şi acolo. Angajaţi ai primăriei, împărţeau celor prezenţi mici atenţii festive pentru amarca începutul noului an: confetii, măşti de sărbătoare şi coifuri, tradiţionalii struguri şi şampanie, bine-înţeles. La miezul nopţii, un frumos foc de artificii a marcat trecerea dintre ani, împrăştiind, odată cu scânteile colorate, veselie, bună-dispoziţie, euforie şi multă speranţă. Ne-am bucurat de toate acestea împreună cu cei prezenţi în piaţă, iar apoi ne-am întors la hotel. Acolo, după ora României, am mai sărbătorit încă o dată intrarea în noul an. Am dat stingerea destul de devreme, căci dimineaţă aveam să pornim către casă.
Dimineaţa de 1 ianuarie, în Zaragoza

După micul dejun, am mai făcut o mică plimbare de adio prin Plaza del Pilar, pentru a ne lua rămas bun. Am găsit acest loc foarte curat. Nimic nu mai purta amprenta sărbătorii intrării în noul an. Poate doar curățenia care făcar să pare că totul lucește, beculețele care împodobeau orașul și bradul din centru.

Soarele blând ne-a făcut să savurăm o cafea la o mică terasă, plin de nostalgie că o mini-vacanță frumoasă era pe cale să se încheie.

Călătorii frumoase și multe aventuri de neuitat în 2017.