marți, 31 ianuarie 2017

Târgul de Crăciun, poveste cu arome şi culori

Sfârşirea sărbătorile de iarnă mă lasă cu o nostalgie întotdeauna. Odată cu decoraţiunile de Crăciun se duce parcă şi frumuseţea iernii. Zăpada se împuţinează şi devine din ce în ce mai  murdară, iar gerul parcă e din ce în ce mai greu de suportat, în ianuarie şi februarie. Doar gândul care zboară către destinaţii de vacanţă şi către o iarnă ca-n poveşti mă mai consolează. Şi nu către orice fel de iarnă, ci una îmbrăcată în zăpadă pură şi pufoasă, luminiţe multicolore şi amintirea frumosului Târg de Crăciun pe care l-am vizitat la începutul lunii decembrie 2016. 


Nu am ajuns nici la Viena, nici la Praga, nici la Paris, nici măcar la Sibiu, însă am reuşit să vizitez un alt târg mult mai accesibil: Târgul de Crăciun de la Bucureşti, organizat în Piaţa Constituţiei, de lângă Palatul Parlamentului (mai pe româneşte la Casa Poporului). 2016, a fost primul an în care evenimentul s-a organizat în acest loc. Din păcate nu am cum să fac o comparaţie între târgurile din anii trecuţi, deoarece nu am participat la niciunul. De obicei evit astfel de evenimente din cauza aglomeraţiei.
De ajuns în Bucureşti, am ajuns uşor, cu trenul, direct de la Piteşti. Am ales să înnoptăm în Capitală, pentru a vedea şi luminiţele care împodobesc marele oraş.

Unde am înnoptat?

Bulevardul Schitu Măgureanu
M-am cazat într-o locaţie drăguţă de pe Bulevadrul Schitul Măgurenu, de la etajul căuria se puteau vedea râul Dâmboviţa şi Palatul Parlamentului. Priveliştea mi s-a părut destul de drăguţă, deoarece m-a făcut să mă gândesc la Paris. Această vedere m-a făcut să înţeleg de ce, odată, demult, Bucureştiul era considerat Micul Paris, dar şi de ce aceast oraş european merită văzut şi cu ochi de turist.
Hotelul la care am stat o noapte mi-a lăsat, în generat, o impresie plăcută. Camera era spaţioasă, avea un design plăcut şi modern. Mărimea camerei a ridicat ceva probleme sistemului de încălzire, însă setat la o temperatură mai înaltă a putut face faţă frigului de afară.
La partelul acestui hotel era un bistro drăguţ şi primitor, însă cu preţuri destul de măricele. Tot ce se servea aici părea foarte delicios. Noi am luat un desert foarte bun, însă mult prea rece pentru sezonul în care ne aflam. Preţurile erau măricele aşa cum erau cam peste tot în această zonă. Dimineaţa am luat un mic-dejun franţuzesc, aşa cum mi-ar plăcea să o fac în fiecare dimineaţă într-o locaţie foarte plăcută, cu o atmosferă cosmopolită europeană. Mi-a plăcut mult tot acel murmur din cafenea în care se auzeau vorbindu-se mai mult de trei limbi străine. 

O altă faţă a Bucureştiului

Târgul de Crăciun l-am vizitat seara. Din Bulevardul Schitu Măgureanu am mers, uşor, spre Dâmboviţa, am traversat podul de peste râu, şi, mergând de-alungul parcului din faţa Casei  Poporului, am ajuns în mai puţin de cinci minute, în Piaţa Constituţiei, unde era amplasată principala manifestare a Capitalei din sezonul de iarnă.
Era o atmosferă foarte plăcută, de sărbătoare, completată într-un mod cât se poate de pitoresc şi de luminiţele care s-au aprins odată cu lăsarea întunericului şi au schimbat total întreaga faţă a Bucureştiului.
Târgul mi s-a părut cea mai autentică manifestare românească contemporană. În căbănuţe de lemn se vedeau deopotrivă mâncăruri tradiţionale, decoraţiuni autentice şi kitsch-uri, dulciuri, băuturi şi multe alte obiecte.  De cum am intrat m-a întâmpinat mirosul de mâncăruri tradiţionale: mititei, sărmăluţe, varză, pastramă, pomana porcului (mmm!), fasole cu costiţă, dar şi de alte multe bunătăţi, ajustat de aroma de scorţişoară a vinului fiert.
Opincuţe
Turtele dulci şi dulcurile tradiţionale erau din belşug la acest târg şi mi-au amintit de bâlciurile la care mergeam în copilărie. Mi-au atras atenţia în mod deosebit nişte plăcinte care arătau fooarte bine, dar şi cozonacii, rahatul turcesc, dulceţurile, şerbeturile şi zacusca de ghebe.
Zacuscă, dulceaţă şi şerbet
Decoraţiunile de Crăciun care se comercializau la cu motive tradiţionale realizate manual le-aş fi luat pe toate acasă să le agăţ în brăduţul nostru. M-au încântat trăistuţele cusute şi opincuţele nerăbdătoare să-şi găsească purtători de toate  mărimile.
Cel mai aglomerat loc din târg era căsuţa lui Moş Crăciun. Copiii răbdători şi liniştiţi aşteptau la rând să intre la Bătrânelul de Poveste să-i împărtăşească lista cu dorinţe.
Patinoarul, deşi la vremea aceea nu părea a fi suficient îngheţat, îi aştepta pe iubitoii de patinaj să se distreze alături de tinerii deghizaţi în elfi care încercau la rândul lor să-i ispitească atât pe adulţi cât şi pe copii şi încerce gheaţa.
Pe scena amplasată în orăşel se pregăteau de concert artişti destul de cunoscuţi ca Simona Nae, Paula Seling şi Marcel Pavel, iar spectatorii păreu nerăbdători să-i asculte.
Brăduţul de la Târgul de Crăciun
Întreg târgul era luminat şi vegheat de brăduţul care alături de celelalte decoraţiuni luminoase ofereau o atmosefă de poveste menită să încălzească zilele reci de iarnă care aveau să urmeze.
Am încercat şi noi să devenim o parte din această poveste de iarnă, nu doar să o citim. Aşa că ne-am înfruptat puţin din bunătăţile româneşti: pomana porcului, mititei şi varză cu costinţă afumată, ne-am îndulcit puţin cu turtă dulce şi jeleuri colorate şi ne-am încălzit cu vin fiert. Când frigul a început să se simtă tare şi să vorbească peste atmosfera de poveste am luat cu noi puţin din multele lucruri care ne-au plăcut şi ne-am reîntors la hotel.
A fost o experienţă interesană care sper că a dat startul unui lung şir de călătorii al căror motiv să fie Târgul de Crăciun.