Vara s-a dus de mult, iar toamna pare că s-a plictisit și se încăpățânează să prindă iarna din urmă și să-i dea ștafeta. Uneori mai încetinește și îmi dă impresia că s-a răzgândit, dar lumina puternică a soarelui din unele zile este trădată rapid de vâtul rece.
Frigul de afară, zilele din ce în ce mai scurte și bruma groasă de dimineață mă fac să visez mai mult decât oricând la vară. Cu cât frunzele se maronesc mai puternic, ploaia e mai mocănească și hainele de pe mine mai groase, cu atât mai mult mintea mea zburdă către verdele frumos al verii, albastrul nesfârșit al mării, nisipul fin de pe plajă, rochițele vesel colorate și călătorii pline de aventură.
