duminică, 6 martie 2016

O primăvară cu peripeţii de mucegai, la Marea Neagră

Plaja Mamaia - mai 2007
Vremea frumoasă mă face să-mi amintesc de perioada facultăţii când nebuniile se ţineu lanţ şi nu îmi trebuia prea multe resurse ca să mă distrez frumos şi memorabil.

Pentru studenţi, 1 Mai este încă un prilej de a pune în tolba experienţei amintiri frumoase, haioase sau pline de învăţăminte. Cam aşa a fost şi 1 Mai din 2007. În acea primăvară, fără nicio planificare amănunţită, am pronit spre Marea Negră, împreună cu prietenul meu de atunci - actualul soţ - să ne bucurăm de căldură chiar la malul mării, în Mamaia. Doar că în acel an, de 1 Mai vremea nu a fost aşa prietenoasă, iar în loc de zile însorite petrecute am avut parte de multă ploaie şi vânt. Atunci, nu eram extrem de pretenţioşi aşa că ne-am cazat la un hotel modest din centrul staţiunii Mamaia, apropierea de mare fiind criteriul principal, confortul căzând pe locul secundar.

Trei zile am stat acolo, însă una a fost cu totul specială. Din cauza umidităţii mari din aer, a condiţiei precare a hotelului într-una din aceste nopţi am făcut o criză de alergie. M-am trezit în toiul nopţii tuşind puternic şi respirând foarte greu. Nu ştiam ce se întâmplă. La trei dimineaţa mi-am luat prietenul şi am ieşit afară, pentru că nu puteam respira între pereţii acelei camere. Ne-am plimbat până m-am mai calmat şi ne-am reîntors în cameră, însă criza alergică a reînceput şi mai violent.

De la hotel, la spital

N-am mai stat pe gânduri şi am pornit către spitalul din Constanţa. Nu ştiam absolut nimic despre acesta: nici unde se află, nici cum se ajunge şi nici ce o să găsim acolo. Starea mea se înrăutăţea şi respiram din ce în ce mai greu.

Undeva pe la ora şase dimineaţa am ajuns la Spitalul Judeţean, reuşind cu greu să găsim o intrare care nu era cea de la Primiri Urgenţe, însă era o INTRARE.

Am fost luată în primire de un medic care, după ce i-am descris simptomele şi mi-a făcut nişte teste de sânge, a pus diagnosticul de alergie la praf şi mucegai. M-au perfuzat pentru câteva ore, iar după aceea mă simţeam ca nouă. Mi-au dat drumul, împreună cu o reţetă mare, recomandându-mi să stau departe de tot ce înseamnă praf, mucegai, polen şi multe altele. De la medicamente, eu mă simţeam perfect. Aş fi mers pe jos până la Piteşti. Cu toate acestea, l-am târât pe prietenul meu, doar pe plaja din Constanţa. Nu înţelegeam de ce era aşa de morcovit, ţinând cont că eu mă simţeam perfect. În cele din urmă, mi-a spus sărăcuţul că el nu a avut parte de perfuzii care să-l energizeze şi are totuşi o noapte de nesomn şi de plimbat de colo-colo. De aici rezulta lipsa lui de entuziasm şi vlagă. Eu eram drogată cu glucoză, el nu.

Praful de acasă

Am revenit acasă după două zile, unde totul s-a schimbat. Era de aşteptat. A început documentarea despre această boală nouă. Lucru cel mai esenţial în evitarea crizelor alergice era asigurarea unui mediu cât mai curat şi lipsit de factori alergeni. Am refăcut curăţenia de primăvară, act care s-a soldat cu un nou episod alergic, cauzat de inhalarea prafului. Am descoperit că praful din aer era de fapt cel care mă afecta mai mult. În momentul în care făceam curat, acesta se ridica în aer. Îl inhalam, iar după aproximativ şase ore începeam să simt efectele acestui fapt: un fel de tuse productivă, dificultate în respiraţie şi senzaţia că nu am aer suficient.
După crize alergice repetate, am realizat că este important modul în care fac curăţenie. Ideal ar fi fost să pot şterge praful zilnic şi să aspir cam la două zile. O perioadă am putut face acest lucru, însă după ce m-am căsătorit, acest lucru a devenit cam greu realizabil, din cauza dimensiunii mari a casei şi a timpului prea mic pe care îl aveam la dispoziţie pentru curăţenie.

Goana după un aspiratorul potrivit

Sursă foto: Super-blog.eu
De atunci am schimbat câteva aspiratoare din diverse motive: fie s-au defectat, fie erau greu de folosit, fie nu aveau suficientă putere. Caracteristica principală pe care ar trebui să o aibă o astfel de unealtă, pentru a-mi fi utilă, este să elimine cât mai puţin praf la aspirare.

În ultima vreme, am reînceput să caut din nou un aspirator. Acum, doresc unul performant care să lase cât mai puţin praf în aer şi să fie uşor de curăţat. Căutarea am început-o în stocurile de aspiratoare profesionale, pentru a-mi mări şansele de a reuşi să găsesc ceva corespunzător cerinţelor mele exigente de alergic.

Sursă foto: Super-blog.eu
Magazine online de aspiratoare nu sunt foarte multe, dar am căutat atent. În secţiunile unuia, am descoperit Rohnson Aquatech R144. În urma analizării acestui produs am ajuns la concluzia că este un aspirator făcut special pentru a uşura viaţa persoanelor alergice. Poate m-ar fi scutit şi pe mine de crizele de alergie cauzate de praf.

Ceea ce m-a încântat la acesta a fost că filtrează prin apă, element care determină diminuarea prafului din aer. Nici aspectul nu este de neglijat. Seamănă cu un mic roboţel care mă face să-mi imaginez că munceşte în locul meu.

Piticului meu de şase anişori i-a plăcut la nebunie acest aspirator, fiindcă este colorat şi cu portocaliu. M-a asigurat că mă va ajuta la curăţenie, dacă îl cumpăr. Sper să şi o facă.

Articolul O primăvară cu peripeţii de mucegai, la MareaNeagră a fost scris pentru Spring Superblog 2016.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu